De Sarbatori!

DE SARBATORI !

In plin Craciun m-am hotarat sa transmit tuturor celor care sunt interesati de viata noastra – cu ganduri pro si chiar celor care nu ne sunt prieteni – petrecere frumoasa, iar pentru ANUL NOU -2009- SANATATE, REUSITE PROFESIONALE SI FAMILIARE, BUNA STARE, SUCCESE IN INTREPRINDERILE CE LE VETI INITIA!
Cu doua zile in urma – in prima zi de Craciun – mi-a parvenit comentariul “unui ANONIM” care ca in scrierile lui Caragiale semneaza! Doar suntem in ROMANIA!
Parandu-mi-se interesant de analizat si de supus spre cunostiinta dvs., l-am introdus pe blog, la comentarii (pe marginea primului articol “De CE?’)
Ma consider obligat sa raspund “Anonimului’ ( Zoli) din multe considerente, printre care, fiind vechile raporturi profesionale pe care le-am avut in decursul timpului cu acesta!
In context, autorul isi exprima consideratii cu referire la o serie aspecte – mai mult sau mai putin legate de continutul articolului si ar fi fost interesant cum ar fi sunat, daca – autorul ar fi citit toate articolele postate pana acum! In speranta ca va continua lectura, astept completarea la “Comentarii”, cu atat mai mult cu cat astazi Zoli si-a luat doctoratul (pacat ca nu in kinetoterapie)!
Iata care sunt opiniile mele fata de acest prim comentariu, pe care ma voi stradui sa le fac absolut obiective, fara a evita partile ce se impun a fi “judecate” la rece.
I-am dat dreptate “anonimului”, referitor la “vina”si cei ce o poarta! Ai dreptate Zoli cand iti exprimi opinia ca Congresele au baltit si mi-as permite sa te completez : sesiunile, intrunirile, etc. si toate cele care au fost organizate numai in scopul de a creea o “aureola” celor care aveau nevoie de ea, din motive binecunoscute! Dar vin cu o intrebare:tu unde erai, dar cei mai apropiati tie, dar colegii si toti cei pe care te feresti sa-i amintesti?
Am apreciat comentariul colegului nostrum Serac V. prin continut care se incheie cu referire la faptul ca, citez; ..’Va felicit ca v-ati pastrat stilul”, (era vorba despre modul in care analizam in toate ocaziile, vorbitorii si ceea ce expuneau!). Sper ca-ti amintesti – daca nu totul – macar analiza pe care am facut-o la concursul tau de ocupare a postului de “lector”, fata de care ti-ai exprimat acordul, pe care l-ai comletat cu rugamintea de a intelege ca mai ai mult pana sa ajungi la experienta si cunostiintele mele! (am dovada pe banda magnetica).
Faci - in textul comentariului – consideratii privitoare la cercetare, nivelul revistelor , etc. Crezi ca judeci corect ce a fost atunci, cand abia se incepuse invatamantul superior de kinetoterapie, cand se formau cadrele si curricula? Ca azi asa se poate judeca – e una – dar atunci erai doar un ( sa spunem asistent), iar azi ti-ai dat doctoratul?! Te rog sa fii de accord, ca se impune sa judecam “faptele’ stand cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri!Toti ne-am perfectionat, cadre didactice si studenti, studentii de atunci – profesionistii de azi, toti fara exceptii, inclusiv- TU!
Nu esti singurul pe care l-a nemultumit si se vede ca inca il nemultumeste neantrenarea mai multor cadre la congrese si intruniri internationale. De ce nu ai intervenit? Ce asteptai sau astepti? Sa ti se ofere totul de-a- gata? Pasivitatea – asa cum am mai spus de fiecare data – nu este folositoare, ci din potriva!
De accord cu tine, cand spui ca masajul nu este “kinetoterapie”, dar ai fost cadru didactic si ar fi trebuit sa combati pe cei care invatau astfel studentii, NU? Esti si tu in culpa, daca asa au stat lucrurile. Tot astfel, esti „partas“ si la inexactitatile (pe care le critici) privind deficientele lucrarilor practice s.a.m.d. Parafrazandu-l pe unul dintre literatii romani, care criticand indemnul “scrieti baieti, numai scrieti”(E. Radulescu), sublinia ca, citez:”..E usor a scrie versuri/cand nimic nu ai a spune…”iti propun sa reflectezi mai adanc asupra afirmatiilor pe care le faci, vis-à-vis de perioadele trecute, ale inceputurilor (1992), iar propunerea pe care o faci “de a se analiza mai temeinic situatia, etc. etc.” fundamenteaz-o prin propuneri concrete , singurele care supuse discutiilor sunt in masura sa contribuie la imbunatatirea structurilor si continutului lacunar (acolo unde acestea sunt prezente).
Imi pare rau ca n-am reusit sa inteleg la ce „vecini“ te-ai referit, caci dupa cata geografie cunosc, nordicii sunt putin cam departe sa ne fie chiar vecini! Si daca vei face apel la “istoricul momentelor mai semnificative din evolutia kinetoterapiei”, iti vei aminti ca suedezii au fost …… si sunt si azi! Culmea stii care este? Suedezii nu sunt de accord cu metodele resistive de tipul Kabat si nici nu le aplica, dupa cum nu accepta nici metodele propuse de americani, adica cele “globale”!
Critica seaca nu ne este de folos! Cred ca dupa atatia ani de activitate, esti in masura sa faci o analiza insotita de argumente si propuneri utile, care sa aduca o reala eficientizare a activitatii de pregatire a specialistilor domeniului si drept consecinta si desfasurarii activitatii practice cu pacientii!Te astept si sper ca gradul de maturitate castigat in timp sa produca schimbari benefice! Apropo! Cum judeci aplicarea “trunchiurilor comune”la educatie fizica si kinetoterapie?
In asteptarea prestatiilor tale, iti urez sanatate si multe succese!
Prof. Dumitru Motet