Volumul II

APARE VOLUMUL II DIN « ENCICLOPEDA DE KINETOTERAPIE »

În data de 15 aprilie 2010 va ieşi de sub tipar volumul II din « Enciclopeia de kinetoterapie », în prefaţa căreia, domnul profesor universitar dr. Valeriu Rusu de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, o apreciază ca fiind : CARTEA FUNDAMENTALĂ A KINETOTERAPIEI premieră naţională, considerândcă va fi semnalată şi pe plan internaţional !
Încă din 1963-1966, D. Moţet concepe termenul de rit¬mo¬ki¬ne¬ziterapie folosit în corectarea bâlbâielii şi (foarte important) pe cel de kinezi¬te¬ra¬peut. El este unul dintre fondatorii Asociaţiei Române de Kinetoterapie, al în¬văţământului superior de kinetoterapie (1992) şi fondatorul Secţiei de Ki¬ne¬toterapie a Universităţii din Bacău (1992). În aceste condiţii era necesară o carte ştiinţifică datorită căreia kinetoterapia să dobândească un rang u¬ni¬ver¬sitar prin conceperea şi elaborarea unui material de informare complexă a¬supra domeniului. Adică, o “Enciclopedie de kinetoterapie”. De obicei, o astfel de lucrare se naşte din implicarea unui grup condus de un coor¬do¬na¬tor. Profesorul Dumitru Moţet a început alegând această cale, care s-a do¬ve¬dit în câţiva ani neproductivă. Cauza, mărturisită de autor cu părere de rău (în Introducerea, din vol. I): “abandonarea ulterioară a muncii pentru re¬a¬li¬zarea actualei forme a lucrării din partea majorităţii celor cu care am pornit la drum”. Ceea ce a însemnat angajarea autorului într-un efort con¬si¬de¬rabil, o adevărată probă de anduranţă. Altmiteri, valoarea excepţională a “En¬ciclopediei de kinetoterapie” este generată de personalitatea pro¬fe¬so¬ru¬lui Dumitru Moţet: intelectual deşăvârşit, capabil să conceapă o enciclopedie spe¬cializată modernă, om de ştiinţă şi de mare cuprindere culturală, cu¬nos¬că¬tor profund al domeniului interdisciplinar al kinetoterapiei, dar şi un neo¬bo¬sit căutător de bibliografie, pe care o selectează şi o sintetizează.
Reprezentarea schematică a disciplinelor ştiinţifice din cadrul ştiin¬ţe¬lor particulare care participă la constituirea kinetoterapiei, pe care autorul o pre¬zintă în volumul I este originală, fiind enumerate nu mai puţin de 16 dis¬ci¬pli¬ne în relaţie cu kinetoterapia. În mod evident concepţia sa se reflectă în En¬ci¬clo¬pedie, în axul central al acesteia care este terminologia kine¬to¬te¬ra¬pi¬ei. Vo¬ca¬bularul termenilor de specialitate utilizaţi în kinetoterapie, de la cei cla¬sici la neologisme, este redactat cu o acurateţe desăvârşită, care va atrage şi chiar va captiva, cu siguranţă, pe studenţi şi pe specialiştii în kine¬to¬te¬ra¬pie, dar şi pe cei interesaţi de lărgirea orizontului de cunoaştere, mai ales că la ni¬ve¬lul populaţiei procentul beneficiarilor potenţiali ai kinetoterapiei este foarte mare.
Pentru că prefaţa de faţă este destinată volumului al II-lea, în curs de apariţie, menţionez că asemenea volumului I, acesta conţine pe lângă tezau¬rul de termeni (literele N-Z) şi o secţiune referitoare la practica kineto¬tera¬peu¬tică. Autorul prezintă mai întâi, în introducere la această secţiune: o sis¬te¬ma¬tizare modernă a mijloacelor utilizate în kinetoterapie, conform stan¬dar¬delor internaţionale. Urmează “Repere ale practicii kinetoterapeutice” ca o reflectare a creativităţii şi a vastei activităţi practice şi de cercetare ale au¬torului. Primul subcapitol este tehnic: “Programe de exerciţii utilizate în kinetoterapie”. Urmează teme de mare interes, unele de o extremă ac¬tua¬li¬ta¬te, precum “Repere dinamice utile cunoaşterii bolii Parkinson şi indicaţii pen¬tru tratamentul prin kinetoterapie” sau “Repere utile pentru înţelegerea complexă a afaziei şi alcătuirea unor programe eficiente de educare şi/sau recuperare a acestora”. Nu mă îndoiesc că şi volumul al II-lea va conţine i¬lus¬traţii color reproduse impecabil, asemenea celor din volumul I.
Trebuie să remarc corectitudinea cu care autorul citează sursele biblio¬gra¬fice utilizate, inclusiv cele autohtone, obicei pe care unii autori autohtoni l-au pierdut.
Profesorul universitar Dumitru Moţet a scris cartea vieţii sale, o lu¬cra¬re care stârneşte profunda mea admiraţie. Îi urez ca “Enciclopedia de kine¬to¬terapie” să aibă o soartă pe măsura valorii sale. Iar dacă uneori se va con¬frun¬ta cu ingratitudine sau invidie, care bântuie în aceste vremuri, îl asigur că toţi cei dedicaţi studiului kinetoterapiei vor fi captivaţi de cartea fun¬da¬men¬tală a profesiei lor, mulţumindu-i astfel autorului.