KINETO AZI

Interes!

2010-03-31T11:59:00.004+03:00

Primit cu deosebit interes de catre studenti, cadre didactice si persoanele care au preocupari in domeniul recuperarii, primul volum din "ENCICLOPEDIA DE KINETOTERAPIE", a generat propuneri - indeosebi - privind introducerea unor capitole cu continut de recuperare practica in cat mai multe sechele si sfectiuni. Spicuind din scrisorile primite, ma voi opri la cele mai sugestive. Astfel, dr. Cernea Nicolae "apreciaza bogatia de informatii ce servesc atat studentilor, cat si medicilor si cadrelor didactice din facultatile de profil (kinetoterapie), ca si celor din universitatile de medicina".iar prof. univ. dr. Adrian Dragnea, "considera aparitia acestei lucrari ca fiind de reala utilitate tuturor specialistilor domeniului, prin continutul pragmatic si de reala actualitate, in conformitate cu cerintele standardelor internationale". Prof. univ. dr. Doina Marza, subliniaza faptul ca "autorul sintetizeaza multitudinea de informatii din domeniu, clarifica si actualizeaza terminologia, acoperind marea nevoie de informare a specialistilor, dar si nevoia de formare a unor deprinderi de utilizare a termenilor de specialitate, de uniformizare a discursurior cu continut de specialitate." Prof. univ. dr. Dumitru Stanculescu referindu-se la Enciclopedia de kinetoterapie arata ca: "In aceste conditii, lucrarea realizata este de un nivel stiintific elevat si totodata un autentic act de cultura biomedicala si psihosociala de mare actualitate nu numai studentilor si intregului corp de specialisti, ci si celor interesati si doritori de largire a orizontului de cunoastere si emancipare intelectuala". Multe scrisori pe care le-am primit din partea studentilor (Serbu Ioana, Cristian Dumitriu, Cornelia Matrisca si multi altii),exprima multumiri pentru utilitatea cunostiintelor pe care le-au obtinut din Enciclopedie si care le-au foet de un real folos la examenele de la facultate, exprimandu-si in acelasi timp dorinta de a primi si cel de al doilea volum, necesar si datorita partii practice din continutul acestuia. Prof. Dumitru Motet

Volumul II

2010-03-31T09:35:00.002+03:00

APARE VOLUMUL II DIN « ENCICLOPEDA DE KINETOTERAPIE »

În data de 15 aprilie 2010 va ieşi de sub tipar volumul II din « Enciclopeia de kinetoterapie », în prefaţa căreia, domnul profesor universitar dr. Valeriu Rusu de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, o apreciază ca fiind : CARTEA FUNDAMENTALĂ A KINETOTERAPIEI premieră naţională, considerândcă va fi semnalată şi pe plan internaţional !
Încă din 1963-1966, D. Moţet concepe termenul de rit¬mo¬ki¬ne¬ziterapie folosit în corectarea bâlbâielii şi (foarte important) pe cel de kinezi¬te¬ra¬peut. El este unul dintre fondatorii Asociaţiei Române de Kinetoterapie, al în¬văţământului superior de kinetoterapie (1992) şi fondatorul Secţiei de Ki¬ne¬toterapie a Universităţii din Bacău (1992). În aceste condiţii era necesară o carte ştiinţifică datorită căreia kinetoterapia să dobândească un rang u¬ni¬ver¬sitar prin conceperea şi elaborarea unui material de informare complexă a¬supra domeniului. Adică, o “Enciclopedie de kinetoterapie”. De obicei, o astfel de lucrare se naşte din implicarea unui grup condus de un coor¬do¬na¬tor. Profesorul Dumitru Moţet a început alegând această cale, care s-a do¬ve¬dit în câţiva ani neproductivă. Cauza, mărturisită de autor cu părere de rău (în Introducerea, din vol. I): “abandonarea ulterioară a muncii pentru re¬a¬li¬zarea actualei forme a lucrării din partea majorităţii celor cu care am pornit la drum”. Ceea ce a însemnat angajarea autorului într-un efort con¬si¬de¬rabil, o adevărată probă de anduranţă. Altmiteri, valoarea excepţională a “En¬ciclopediei de kinetoterapie” este generată de personalitatea pro¬fe¬so¬ru¬lui Dumitru Moţet: intelectual deşăvârşit, capabil să conceapă o enciclopedie spe¬cializată modernă, om de ştiinţă şi de mare cuprindere culturală, cu¬nos¬că¬tor profund al domeniului interdisciplinar al kinetoterapiei, dar şi un neo¬bo¬sit căutător de bibliografie, pe care o selectează şi o sintetizează.
Reprezentarea schematică a disciplinelor ştiinţifice din cadrul ştiin¬ţe¬lor particulare care participă la constituirea kinetoterapiei, pe care autorul o pre¬zintă în volumul I este originală, fiind enumerate nu mai puţin de 16 dis¬ci¬pli¬ne în relaţie cu kinetoterapia. În mod evident concepţia sa se reflectă în En¬ci¬clo¬pedie, în axul central al acesteia care este terminologia kine¬to¬te¬ra¬pi¬ei. Vo¬ca¬bularul termenilor de specialitate utilizaţi în kinetoterapie, de la cei cla¬sici la neologisme, este redactat cu o acurateţe desăvârşită, care va atrage şi chiar va captiva, cu siguranţă, pe studenţi şi pe specialiştii în kine¬to¬te¬ra¬pie, dar şi pe cei interesaţi de lărgirea orizontului de cunoaştere, mai ales că la ni¬ve¬lul populaţiei procentul beneficiarilor potenţiali ai kinetoterapiei este foarte mare.
Pentru că prefaţa de faţă este destinată volumului al II-lea, în curs de apariţie, menţionez că asemenea volumului I, acesta conţine pe lângă tezau¬rul de termeni (literele N-Z) şi o secţiune referitoare la practica kineto¬tera¬peu¬tică. Autorul prezintă mai întâi, în introducere la această secţiune: o sis¬te¬ma¬tizare modernă a mijloacelor utilizate în kinetoterapie, conform stan¬dar¬delor internaţionale. Urmează “Repere ale practicii kinetoterapeutice” ca o reflectare a creativităţii şi a vastei activităţi practice şi de cercetare ale au¬torului. Primul subcapitol este tehnic: “Programe de exerciţii utilizate în kinetoterapie”. Urmează teme de mare interes, unele de o extremă ac¬tua¬li¬ta¬te, precum “Repere dinamice utile cunoaşterii bolii Parkinson şi indicaţii pen¬tru tratamentul prin kinetoterapie” sau “Repere utile pentru înţelegerea complexă a afaziei şi alcătuirea unor programe eficiente de educare şi/sau recuperare a acestora”. Nu mă îndoiesc că şi volumul al II-lea va conţine i¬lus¬traţii color reproduse impecabil, asemenea celor din volumul I.
Trebuie să remarc corectitudinea cu care autorul citează sursele biblio¬gra¬fice utilizate, inclusiv cele autohtone, obicei pe care unii autori autohtoni l-au pierdut.
Profesorul universitar Dumitru Moţet a scris cartea vieţii sale, o lu¬cra¬re care stârneşte profunda mea admiraţie. Îi urez ca “Enciclopedia de kine¬to¬terapie” să aibă o soartă pe măsura valorii sale. Iar dacă uneori se va con¬frun¬ta cu ingratitudine sau invidie, care bântuie în aceste vremuri, îl asigur că toţi cei dedicaţi studiului kinetoterapiei vor fi captivaţi de cartea fun¬da¬men¬tală a profesiei lor, mulţumindu-i astfel autorului.

Noutate!

2009-12-13T14:30:00.006+02:00

In vara acestui an a aparut "ENCICLOPEDIA DE KINETOTERAPIE" PREMIERA NATIONALA SI INTERNATIONALA, care s-a bucurat de aprecieri unanime ale specialistilor si mai ales ale studentilor-viitorii profesionisti ai domeniului- bucurosi sa gasesaca informatii complexe de actualitate. Volumul al II - lea, in pregatire, va contine informatii privind "REPERE UTILE PENTRU ALCATUIREA PROGRAMELOR CORECTIV-RECUPERATOARE, IN TOATE AFECTIUNILE"!
Daca primul volum - in cele 750 de pagini (din care 224 de planse color pentru Anatomie si aparatura folosita in kinetoterapie)prezinta informatii specifice domeniului, acoperind toate cerintele unei ENCICLOPEDII , al doilea volum depaseste 1000 de pagini, in care sunt prezente informatii ca: - Indexul de termeni din romana- engelza, romana -franceza si romana-germana, -un ca pitol care cuprinde personalitati detinatoare ale premiului "NOBEL", ca si ale celor ce si-au adus contributia in structurarea "STIINTEI KINETOTERAPIEI" si au luptat pentru "INFIINTAREA INVATAMANTULUI SUPERIOR DE KINETOTERAPIE IN TARA NOASTRA". In volum sunt planse color care sustin reperele propuse pentru activitatea de recuperare, toate avand la baza experienta dobandita in practica personala, in cei peste 55 de ani de munca in profesie.Astept cu placere opiniile dvs.! Prof. D. Motet!

Nou concept - continuare II

2009-02-08T11:37:00.007+02:00

Noul concept de sistematizare
Respectând prevederile standardului ISO 1087, am procedat la elaborarea unui nou concept de sitematizare a terminologiei pe baza unui studiu ştiinţific al noţiunilor şi termenilor folosiţi în limbajul de specialitate din kinetoterapie.
Studiul nostru a abordat terminologia, tratând:
-noţiunile (conceptele);
-sistemele de noţiuni ( concepte);
-reprezentarea noţiunilor prin termeni şi definiţii;
-formarea termenilor;
-aspecte frazeologice ale limbajelor de specialitate,
-principiile terminologice şi terminografice;
-abordarea sistematică a problemelor terminologiei.
Orice noţiune(concept), se compune din conţinut şi sferă şi se exprimă printr-un termen.
Pentru corecta interpretare a noţiunilor se impune precizarea diferenţei dintre cuvânt şi termen, definirea cât mai corectă a conceptelor şi, în ultimă instanţă, clarificarea diferenţei dintre limbajul general şi cel specializat. Comunicarea în limbajul specializat cere claritate şi precizie.
Un concept cu un anumit înţeles în limba în care a fost creat poate deveni în limba care îl împrumută un neologism nepotrivit cu specificul limbii.
Rolul terminologiei este acela de a pune o oarecare ordine, de a da înţeles noilor concepte, de a le adapta şi a le da termeni cât mai potriviţi cu legile organice ale limbii.
M. Epuran (2005- pag. 150) precizează: ,, principala problemă a terminologiei, ca de altfel şi a teoriei ştiinţifice, este aceea a definirii şi utilizării corecte a diferitelor concepte.,,
În limbajul specializat, limba tinde să acorde un rol mai important funcţiei de reprezentare decât în limbajul general şi funcţiilor cognitive şi comunicative, respectiv definirii clare şi transmiterii cunoştiinţelor. Vocabularul limbajului specializat conţine termenii domeniului respectiv.
Terminologia este baza comunicării între specialişti.
Criterii care au stat la baza actualei sistematizări
x. Metodele utilizate în terminologie:
- extragerea dintr-un text şi înregistrarea termenilor atribuiţi conceptelor;
- atribuirea de termeni pentru noi concepte;
- tezaurizarea noilor termeni;
- descrierea conceptelor cu ajutorul definiţiilor,
- standardizarea atribuirii de termeni unor concepte şi definiţii aferente;
- înregistrarea datelor terminologice: *denumirile termenilor, *definiţiile, *contextele,*subordonările şi supraordonările,*asocierile, *echivalenţele în alte limbi,etc;
- comparaţia denumirilor sinonime în terminologia multilingvă şi determinarea gradului de echivalare, găsirea echivalenţelor;
- crearea, selectarea şi standardizarea sistemului de concepte pentru kinetoterapie.
x. Condiţii şi reguli de elaborare a definiţiilor:
- definiţia trebuie să fie caracteristică, astfel încât definitorul să corespundă întregului definit şi numai lui;
- definiţia trebuie să fie necirculară, ceea ce înseamnă ca definitorul să nu conţină în interioarul său pe definit;
- definiţia trebuie să fie logic afirmativă, adică ea trebuie să precizeze ceea ce este definitul şi nu să arate ceea ce nu este;
- definiţia trebuie să fie clară şi precisă (să nu conţină termeni confuzi sau noţiuni video, metafore, figuri de stil, etc);
- definiţia nu trebuie să fie în contradicţie cu alte definiţii din acelaşi domeniu;
- definiţia trebuie să ţină seama –pe cât sepoate- de rezultatele tezaurizării, respectiv de ierarhizare şi asociere în cadrul sistemului de concepte din care face parte definitul (va indica şi poziţia conceptului în sistem în funcţie de caracteristicile definitului);
- toate conceptele care apar într-o definiţie trebuie să fi fost definite anterior, în cadrul aceleiaşi acţiuni terminologice.
x. Corelaţia termen-definiţie
Conceptele pot fi împărţite în trei grupe:

- concepte care reprezintă obiecte, exprimate în general prin substantive;
- concepte care reprezintă caracteristici sau calităţi, exprimate prin adjective;
- concepte care reprezintă procese şi acţiuni, exprimate prin verbe cel mai des folosite la infinitivul lung, luând forma de substantive.

Sistematizarea mijloacelor şi detalierea fiecărei componente (scopul, ordonarea şi justificarea )
Următor schemelor prezentate, vom detalia conţinutul fiecăreia dintre componente, dupa cum urmează:

DESFĂŞURAREA EXPLICATIVĂ A CLASIFICĂRII TERMENILOR (DEFINIŢII ŞI CONŢINUTUL ACESTORA)
Definiţii şi detalierea conţinutului fiecarei componente
Pentru elucidarea termenului, am considerat necesar - cum s-a mai arătat - să apelăm la definiţiile în conformitate cu Standardele internaţionale (ISO1087
Tehnică = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate; sursă folosită în construirea tuturor instrumentelor practico-ştiinţifice utilizate pentru realizarea scopurilor (simple sau complexe), propuse în specialitatea de referinţă (sursă = loc unde se găseşte sau se poate procura un lucru, o informaţie; izvor, origine, obârşie; loc unde se produce, unde se poate găsi sau de unde se propagă ceva, loc de unde emană o informaţie, o noutate).
După definiţia dată în lucrările de specialitate tehnica mişcării este structura raţională a actului motric corespunzătoare scopului urmărit; ea presupune - printre altele - şi adaptarea ei la particularităţile individuale ale executantului.
Tehnicile - considerăm noi - sunt constituite din structuri simple, din mişcări sau exerciţii cu scop şi acţiune limitată.
În acelaşi timp, trebuie subliniat faptul că, interpretarea termenilor (conform acceptului general - din dicţionare) şi integrarea lor în cadrul sistemului nostru, a generat o nouă serie de modificări de poziţie şi înţelegere a acestora, în comparaţie cu cele existente, ceea ce conduce la concluzia că, sistematizarea şi denumirea termenilor nu pot să depăşească sau să eludeze conţinutul pe care îl definesc, ci se impune servirea reciprocă, pentru a nu se crea confuzii. Astfel, nu se pot confunda contracţiile cu mişcările pe care le determină, după cum nu se pot confunda tehnicile cu metodele, cum ar fi spre exemplu în cazul „izometriei”, care o perioadă de timp a fost plasată în rândul tehnicilor, ulterior (deceniul al 6-lea al secolului trecut), devenind metoda izometriei folosită în activitatea sportivă de performanţă, în educaţie fizică şi în kinetoterapie, elaborându-se obiectivele şi principiile de lucru, precum şi o logistică corespunzătoare (multiple aparate, porticuri etc.). În acelaşi sens, se poate vorbi despre metodele rezistive (de tipul Kabat), care au la origine mişcările active cu rezistenţă, organizate şi conduse după reguli elaborate de autorii acestor metode.
După unii autori, tehnicile pot avea sau nu în structura lor mişcare (aşa după cum se va vedea mai jos), ele împărţindu-se în kinetice (de mişcare) şi anakinetice (tehnici în care mişcare articulară nu are loc), în conformitate şi cu clasificarea Legrand-Lambling (citaţi de T. Sbenghe ).
Sper ca materialul utilizat si aplicat noului concept, sa fie inteles de toti colegii.Va astept dragi prieteni si frati "intru suferinta", sa va spuneti parerile. Prof. D. Motet.

Nou concept - continuare

2009-02-08T10:06:00.014+02:00

Se va continua cu textul care constituie suportul, conform legislatiei internationale!

Nou concept!

2009-02-07T19:26:00.008+02:00

Nou concept de sistematizare a mijlocelor kinetoterapiei.

Am găsit pe internet un site în care la tehnici din kinetoterapie nu era postat nimic. Mirarea mea a fost cu atât mai mare cu cât de cca 5 ani am publicat în revista Ştiinţa Sportului, o serie de articole ce prezentau noua concepţie de sistematizare a mijloacelor kinetoterapiei, care au fost publicate în 2006 în lucrarea ASISTENŢĂ, CONSILIERE ŞI INTERVENŢII PSIHOMEDICALE ÎN SPORT ŞI KINETOTERAPIE apărută în Editura Fundaţiei Humanitas, coordonator Mihai Epuran.
În aceste condiţii, am găsit util să fac cunoscută această sistematizare şi pe blogul păstorit de mine, având convingerea că astfel cei interesaţi cu adevărat de profesie îl vor citi şi-şi vor exprima părerile.
Aştept opiniile tuturor profesioniştilor şi nu numai !
În acest articol prezint sistematizarea mijloacelor, iar în articolul următor voi veni cu suportul ştiinţific asigurat dereglementările internaţionale. În acest mod, am considerat că reuşim să ne aliniem la standardele internaţionale ăn vigoare, bineînţeles cu adaptările corespunzătoare specificului limbii noastre !
Vă mulţumesc tuturor celor implicaţi şi am convingerea că aceştia nu vor fi puţini !

PENSIONAR SAU IESIT DIN PROFESIE?

2008-12-29T20:38:00.004+02:00

PENSIONAR SAU IESIT DIN PROFESIE?

Cred ca este cazul, ca atunci cand se fac referiri la tot ce tine de profesie, sa se aiba in vedere pregatirea cel caruia i se adreseaza, experienta si parcursul in profesie!
In orice caz “multumesc domnulti conferentiar dr. Zoli Pasztay” pentru incercarea de a ma pune in tema cu adresabilitatea “masteratelor” . Tin sa va reamintesc – printer altele – ca datorita diligentelor mele, incepand din anul universitar 1993-94, s-a aprobat continuarea de studii pentru absolventii fac. de 3 ani si astfel ati devenit kinetoterapeuti! Si va pot reaminti multe, foarte multe din cele pe care le-ati trait, dar se pare ca le-ati uitat!
De altfel, este cunoscut si faptul ca in anumite situatii, ati avut reactii jignitoare la adresa multor colegi, asa ca nu ma mira si tenta asemanatoare a comentariului ultim pe care l-ati postat sau mai corect pe care am dat avizul sa fie postat. Poate ca ar fi momentul sa faceti dovada “maturitatii” la care am mai facut referire in articolul anterior!
Daca credeti ca puteti sa va comportati ca un cadru universitar, va astept in continuare. Daca nu aveti aceasta convingere cu parere de rau va atentionez ca nu voi mai modera interventiile dvs.
Profesor Universitar Dumitru Motet

Apreciere pentru cei implicati!

2008-12-28T10:28:00.006+02:00

Din nou, ca totdeauna, familia Pasztay (Bobo, Andreea si Zoli), s-a dovedit a fi preocupati si implicati in profesia pe care au imbratisat-o! Comentariile initiale la Articolul "De Ce?" si cele de raspuns la articolul ultim, o dovedesc, alaturi de informatiile pe care ni le aduc la cunostiinta, privind preocuparile actuale, la care au trasmis tuturor colegilor urarile traditionale de Sarbatori, incheiate cu "La multi ani", urare pe care o intoarcem inmiit!
Bobo a fost prezenta in foarte multe ocazii - profesionale - sprijinind cursurile de master la facultatea de profil de la Bacau, asa dupa cum -personal - am facut-o la Oradea cu multi ani in urma. Asa se leaga amicitii si colaborarile intre profesionisti!
Dragii mei! Va bucurati in continuare de aprecierile mele si orice consideratie am facut, o fac si o voi face este in spiritul propasirii kinetoterapiei romanesti, incercand sa pozitivez chiar si cele mai greu intelese momente din evolutia continua a profesiei noastre. Va astept tot timpul cu ideile si sugestiile voastre, chiar daca azi sunt doar pensionar, ceea ce nu inseamna ca m-am rupt de activitate cum o fac unii care sunt inca in activitate. Va aduc la cunostiinta ca dupa pensionare, am hotarat sa scriu, pentru a impartasi din experienta a 55 de ani de activitate si am scris si publicat in colaborare sau singur mai multe carti, dintre care unele au fost solicitate in strainatate. Daca nu stiti care sunt acestea, va rog sa-mi aduceti la cunostiinta si va voi trimite atat titlurile, cat si sumarul, iar cu prima ocazie voi face sa va parvina si cartile publicate. Asigurandu-va da toata consideratia mea, raman sa va astept in continuare cu opiniile voastre in legatura cu articolele postate pe blog si nu numai. Raman acelasi prof. (pensionar acum!) Dumitru Motet.

De Sarbatori!

2008-12-27T22:40:00.007+02:00

DE SARBATORI !

In plin Craciun m-am hotarat sa transmit tuturor celor care sunt interesati de viata noastra – cu ganduri pro si chiar celor care nu ne sunt prieteni – petrecere frumoasa, iar pentru ANUL NOU -2009- SANATATE, REUSITE PROFESIONALE SI FAMILIARE, BUNA STARE, SUCCESE IN INTREPRINDERILE CE LE VETI INITIA!
Cu doua zile in urma – in prima zi de Craciun – mi-a parvenit comentariul “unui ANONIM” care ca in scrierile lui Caragiale semneaza! Doar suntem in ROMANIA!
Parandu-mi-se interesant de analizat si de supus spre cunostiinta dvs., l-am introdus pe blog, la comentarii (pe marginea primului articol “De CE?’)
Ma consider obligat sa raspund “Anonimului’ ( Zoli) din multe considerente, printre care, fiind vechile raporturi profesionale pe care le-am avut in decursul timpului cu acesta!
In context, autorul isi exprima consideratii cu referire la o serie aspecte – mai mult sau mai putin legate de continutul articolului si ar fi fost interesant cum ar fi sunat, daca – autorul ar fi citit toate articolele postate pana acum! In speranta ca va continua lectura, astept completarea la “Comentarii”, cu atat mai mult cu cat astazi Zoli si-a luat doctoratul (pacat ca nu in kinetoterapie)!
Iata care sunt opiniile mele fata de acest prim comentariu, pe care ma voi stradui sa le fac absolut obiective, fara a evita partile ce se impun a fi “judecate” la rece.
I-am dat dreptate “anonimului”, referitor la “vina”si cei ce o poarta! Ai dreptate Zoli cand iti exprimi opinia ca Congresele au baltit si mi-as permite sa te completez : sesiunile, intrunirile, etc. si toate cele care au fost organizate numai in scopul de a creea o “aureola” celor care aveau nevoie de ea, din motive binecunoscute! Dar vin cu o intrebare:tu unde erai, dar cei mai apropiati tie, dar colegii si toti cei pe care te feresti sa-i amintesti?
Am apreciat comentariul colegului nostrum Serac V. prin continut care se incheie cu referire la faptul ca, citez; ..’Va felicit ca v-ati pastrat stilul”, (era vorba despre modul in care analizam in toate ocaziile, vorbitorii si ceea ce expuneau!). Sper ca-ti amintesti – daca nu totul – macar analiza pe care am facut-o la concursul tau de ocupare a postului de “lector”, fata de care ti-ai exprimat acordul, pe care l-ai comletat cu rugamintea de a intelege ca mai ai mult pana sa ajungi la experienta si cunostiintele mele! (am dovada pe banda magnetica).
Faci - in textul comentariului – consideratii privitoare la cercetare, nivelul revistelor , etc. Crezi ca judeci corect ce a fost atunci, cand abia se incepuse invatamantul superior de kinetoterapie, cand se formau cadrele si curricula? Ca azi asa se poate judeca – e una – dar atunci erai doar un ( sa spunem asistent), iar azi ti-ai dat doctoratul?! Te rog sa fii de accord, ca se impune sa judecam “faptele’ stand cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri!Toti ne-am perfectionat, cadre didactice si studenti, studentii de atunci – profesionistii de azi, toti fara exceptii, inclusiv- TU!
Nu esti singurul pe care l-a nemultumit si se vede ca inca il nemultumeste neantrenarea mai multor cadre la congrese si intruniri internationale. De ce nu ai intervenit? Ce asteptai sau astepti? Sa ti se ofere totul de-a- gata? Pasivitatea – asa cum am mai spus de fiecare data – nu este folositoare, ci din potriva!
De accord cu tine, cand spui ca masajul nu este “kinetoterapie”, dar ai fost cadru didactic si ar fi trebuit sa combati pe cei care invatau astfel studentii, NU? Esti si tu in culpa, daca asa au stat lucrurile. Tot astfel, esti „partas“ si la inexactitatile (pe care le critici) privind deficientele lucrarilor practice s.a.m.d. Parafrazandu-l pe unul dintre literatii romani, care criticand indemnul “scrieti baieti, numai scrieti”(E. Radulescu), sublinia ca, citez:”..E usor a scrie versuri/cand nimic nu ai a spune…”iti propun sa reflectezi mai adanc asupra afirmatiilor pe care le faci, vis-à-vis de perioadele trecute, ale inceputurilor (1992), iar propunerea pe care o faci “de a se analiza mai temeinic situatia, etc. etc.” fundamenteaz-o prin propuneri concrete , singurele care supuse discutiilor sunt in masura sa contribuie la imbunatatirea structurilor si continutului lacunar (acolo unde acestea sunt prezente).
Imi pare rau ca n-am reusit sa inteleg la ce „vecini“ te-ai referit, caci dupa cata geografie cunosc, nordicii sunt putin cam departe sa ne fie chiar vecini! Si daca vei face apel la “istoricul momentelor mai semnificative din evolutia kinetoterapiei”, iti vei aminti ca suedezii au fost …… si sunt si azi! Culmea stii care este? Suedezii nu sunt de accord cu metodele resistive de tipul Kabat si nici nu le aplica, dupa cum nu accepta nici metodele propuse de americani, adica cele “globale”!
Critica seaca nu ne este de folos! Cred ca dupa atatia ani de activitate, esti in masura sa faci o analiza insotita de argumente si propuneri utile, care sa aduca o reala eficientizare a activitatii de pregatire a specialistilor domeniului si drept consecinta si desfasurarii activitatii practice cu pacientii!Te astept si sper ca gradul de maturitate castigat in timp sa produca schimbari benefice! Apropo! Cum judeci aplicarea “trunchiurilor comune”la educatie fizica si kinetoterapie?
In asteptarea prestatiilor tale, iti urez sanatate si multe succese!
Prof. Dumitru Motet

cOMENTARIU LA ARTICOLUL DIN 14.12.08

2008-12-16T17:04:00.004+02:00

Imi cer scuze pentru faptul ca nu am mai avut timp sa imi verific posta electronica si nici sa vad ce noutati s-au mai postat pe blog!Am citit astazi ultimele doua articole postate si, constientizand munca enorma pe care o face Dl. Profesor pentru a realiza o astfel de analiza a prevederilor legale actuale (dar pe picior de abrogare de cativa ani!), ma intreb daca nu ar fi oportuna o astfel de analiza asupra proiectului de lege noua a invatamantului, inca inainte de a fi adoptata, tocmai pentru a preveni formularile ambigui, fara substanta si care sa nu aiba nici o aplicabilitate in practica!!!?????Multe dintre prevederile legii sunt bine merci si frumoase, dar - asa cum ne-am obisnuit deja in Romania - nu se aplica in practica, sau se aplica preferential.... Din punct de vedere al Kinetoterapiei, multe documente oficiale, cu caracter general, au fost aplicate dupa ureche, sau dupa legea bunului plac a unora sau a altora, in functie de interesele personale sau de grup restrans.... Dl. Profesor surprinde foarte corect aceste necazuri si in stilul lui caracteristic (cu mult umor, dar si suficient de caustic), spune lucrurilor pe nume si ne indeamna sa reactionam!In ceea ce ma priveste, trebuie sa recunosc faptul ca nu imi este atat de usor acum, cu atat mai mult cat am facut o munca de merceriat si de proroc in kinetoterapia romanesca, atragandu-mi destule dusmanii, intr-o perioada cand nimeni nu a dorit sa mi se alature si toti parca au actionat impotriva intereselor noastre comune.... Cand am luptat ani de zile impotriva ideii de trunchi comun..... toate facultatile din tara au facut trunchi comun; cand am facut propuneri pentru modificarea standardelor vechiului CNEAA si actualului ARACIS (care lovesc puternic in kinetoterapie), argumentand cu necesitatea ralierii la standardele europene, nu mi s-a alaturat nimeni si, ca atare, ele sunt aceleasi.... si depasite de mult.... dar inca in vigoare!Ma intreb daca mai are rost sa ne straduim, atata timp cat legiuitorii nostri sunt mult prea ocupati cu propriile lor interese pentru a mai baga in seama vocea multimii?! Oricum se pare ca, toate se intampla tot atunci cand le vine randul, cine stie din ce motive si in ce context, asa ca..., poate e mai bine sa le lasam sa se intample pur si simplu!Admir extraordinar de mult munca si straduinta D-lui Profesor si cred ca ii si invidiez perseverenta si puterea de a incerca sa lupte cu sistemul si birocratia! va multumim Domnule Profesor si va promit ca, atunci cand voi vedea ca reactioneaza si alti colegi de ai nostri (mai ales dintre cei care au stat cumintei pana acum, lasand sa se aduca atatea deservicii kinetoterapiei), ca sunt hotarati sa faca ceva pentru a imbunatati situatia, ma voi stradui sa ma mobilizez si ma voi angaja, din nou, in linia intai!Cu stima pentru Dl. Profesor si cu mult gust amar dupa luptele pentru kinetoterapie,Doina Marza

2008-12-14T11:40:00.001+02:00

CONTINUARE LA ARTICOLUL DIN 13.12.08

Nu am mai amanat postarea acestui articol, pentru ca sa nu ma prinda Noul An cu datorii.
Asa cum am spus la finele articolului precedent, voi continua cu prezentarea si analiza Capitolului V din legea 288,
Ma voi opri doar la acele articole si aliniate care sunt determinante pentru o discutie, prin formularea si/sau continutul lor.
Astfel, la articolul 15, aliniatul (2) se vorbeste despre obligativitatea
Universitatilor de a elibera gratuit fiecarui absolvent (inclusiv intr-o limba de larga circulatie), suplimentul la diploma, al carui continut trebuie sa fie in conformitate cu normele europene.
Personal consider ca ar fi fost necesar sa se faca vorbire despre aceste cerinte si sa nu fie nevoie de “metodologii” ulterioare! Nu vi se pare ca asa ar fi corect?
La aliniatul (3) din articol se arata ca “in ce priveste programele de studii integrate, oferite de doua sau mai multe universitati (care duc la obtinerea de diplome commune)”, MEC elaboreaza si supune spre aprobare Guvernului, metodologia-cadru pentru aplicarea acestei prevederi, in conformitate cu reglementarile legale!!!!!!!!!!!!!! Din nou “o coada” – pentru a cata oara in legea in discutie – sa asteptam, sa vedem, sa chibzuim, etc.,etc. DE CE “dragi tovarasi”, sa vedem ce va spune ministrul (se schimba cate trei ministri pe an) nou, noul guvern, noul Parlament, ……. Caci toate-s noi/ si noi sunt toate..” Cat timp este necesar “tuturor celor noi” sa se puna la current cu toate problemele? Nu era mult mai direct si simplu ca intreaga metodologie sa fie in lege intr-o fraza, daca reglementarile legale exista??????Dar, daca nu ne“scarpinam pe la spate,cu dreapta la urechea stanga, nu suntem noi”
Discutam de birocratia care face sa treneze atatea lucruri, sa se piarda timp pretios la punerea in aplicare a tuturor actelor normative, sa fie necesare nenumarate interventii la diverse foruri si conducatori ( ca de, trebuie sa dai Cezarului ce-i…………..pentrca altfel se simte jignit, ne bagat in seama, si altele de acest soi!).
Puneti umarul alaturi de mine:
· aduceti exemple in sprijinul afirmatiilor sesizate de dvs.,
· relatati problemele de care va “loviti”si care va ingreuiaza activitatea profesionala,
· renuntati la pasivitate si manifestati-va ca specialisti implicati si daruiti profesiei,
· nu asteptati ca altii sa ne rezolve, propriile noastre probleme caci nu le cunosc “altii” asa cum le cunoastem noi!
· haideti sa renuntam la indiferenta sau comoditate deoarece si astea sunt piedici ce ne franeaza progresul,
· nu va sfiiti sa va manifestati nemultumirile generate de fapte reale si din acest motiv prezentati exemplele care sa va sustina cauza.
Astept sa va manifestati asa cum au facut-o colegii dvs care si-au inscris comentariile pe blogul acesta.
Urmati indemnul “Internationalei”: “hai la lupta cea mare….”.deoarece fiecare pas pe acest drum este un pas spre VICTORIE!
Va astept si va doresc curaj, virulenta si numai sanatate!
Prof. D. MOTET (

2008-12-13T18:19:00.002+02:00

Continuare la articolul din 24.10.08.

Am ghinioane, peste ghinioane la postarea acestui articol, dar nu renunţ, aşa cum am făcut toată viaţa! Perseverând am reuşit până acum şi de aceea vă sfătuiesc să faceţi la fel.
În articolul din 24.10.08 promiteam continuarea, ceea ce fac acum şi voi posta documentul semnat de dl. Prof. univ. dr. N. Teleki, la care am făcut referiri în acel articol.
Acum sper sa nu intervina nimic si sa pot continua cele incepute in articolul din 24 trecut.
Sa reiau, analizand legea si prevederile ei (288)
La art.6 aliniatul (2) se arata ca: „Cunostiintele generale permit abordarile stiintifice ale domeniului de specialitate, care sa asigure intelegerea, inovarea si crearea de cunostiinte noi, precum si comunicarea efectiva orala si scrisa in domeniul de specialitate si in contexte culturale diverse, iar la aliniatul (3) se detaliaza ca prin cunostiintele de specialitate se intelege: I. procesele de cunoastere, II. reproducere si III. intelegere, specifice domeniului de studiu considerat ca un tot, a modului de stabilire de relatii cu cunoasterea din alte discipline si arii profesionale s.a.m.d.
La acelasi articol – aliniatul(4) referirea la „cunostiintele generale” precizeaza ca ele cuprind = culegerea,analiza si interpretarea de date si informatii din p.d.v. calitativ si cantitativ, din diverse surse etc. pentru formularea de argumente, decizii si demersuri concrete; detalirea continua cu referiri la utilizarea de tehnologii de comunicare scrisa si orala, utilizarea tehnologiilor informatice, asumarea responsabilitatii de a elabora un program personal de autoperfectionare, conceperea si conducerea proceselor specifice domeniului.
Aliniatul (5) acelasi articol, arata ca abilitatile cognitive specifice presupun:
· Aplicarea conceptelor, teoriilor si metodelor de investigare fundamentaladin domeniu de studiu,pentru formularea de proiecte si demersuri profesionale;
· Capacitatea de sintetizare si interpretare a unui set de informatii, de rezolvare a unor probleme de baza si de evaluare a concluziilor posibile;
· Analiza independenta a unor probleme si capacitatea de a comunica si a demonstra solutiile alese;
· Capacitatea de a evalua problemele complexe si de a comunica in mod demonstrativ rezultatele evaluarii proprii;
· Initiativa in analiza si rezolvarea de probleme.
La aliniatul (6) referirile la competentele de specialitate scot in evidenta faptul ca acestea se stabilesc prin reglementari proprii fiecarui domeniu.
Detalierea prezentata mai sus, in extras din „Legea 288”, la o analiza atenta si competenta, conduce la constatarea ca „vorba lunga” este justificata de dorinta autorilor de a-si sustine „slabiciunile” continutului ca si lipsa de coeziune a articolelor, punctelor si aliniatelor documentului. Si ca totdeauna „fuga de responsabilitate” este incheiata cu eternul „se stabilesc prin reglementari proprii fiecarui domeniu”, cand se puteau limita paramentrii in care sa se incadreze domeniile (practice, teoretice, de cercetare, etc) cu atat mai mult cu cat acestea sunt doar cateva, care au si fost (dupa cum se poate vedea in articolele anterioare) dirijate.
Articolul 7 care incheie al doilea Capitol, este formulat in aceeasi nota, folosindu-se de „autonomia universitatilor”, care exista doar acolo unde poate fi „speculata” pentru a inlocui (suplini) lipsurile si incapacitatile forurilor responsabile (finantare, specializari, etc). Rezultatul se evidentiaza prin prevederea referitoare la organizarea studiilor de masterat care daca nu sunt conditiile legale unui domeniu, absolventii pot opta – in conditiile stabilite de universitati – pentru studii de masterat organizate in alte domenii.
ADICA: „o scotem noi cumva”! Legea trebuie sa fie clara si explicita> Daca studiilor de licenta (ciclul I) trebuie sa le urmeze studiile de masterat (ciclul II), cum se poate ca in acelasi timp sa nu se organizeze masterat decat la alte domenii?! Explicatii exista, dar imi este jena sa le mai aduc in fata dvs., deoarece am convingerea ca le stiti sau macar le intuiti!
Continuand in aceeasi idee CAPITOLUL III amalgameaza conditiile studiilor de masterat: durata (variabila), numar de credite conditionate de durata, apare si o noutate: oferta de studii comasate – ciclul I si II – la invatamantul de zi, durata fiind de 5-6 ani, diplomele obtinute fiind echivalente titlului de master! Aceasta situatie m-a facut sa-mi aduc aminte de povestea cu „Pacala” cand a trebuit sa faca un podet cu o „calcatura moale si una tare” si sunt convins ca stiti solutia gasita de legendarul „erou”! Trecand la analiza articolelor din acest capitol III, vom gasi alte minunatii!
La articolul 9 se specifica obligativitatea acestora ca baza de pregatire pentru studiile doctorale, adaugandu-se precizarea ca masteratul efectuat in alte domenii, asigura obtinerea de competenmte complementare.
La aliniatul (4) a articolului, se mai adauga specificatia ca masteratul se poate organiza si cu frecventa redusa sau la distanta, durata acestora fiind reglementata prin hotarare a Guvernului. Toate bune si frumoase, dar se naste intrebarea: „De ce prin hotarare de Guvern,cand toate cele stipulate in prezenta lege sunt facute prin lege” Nu este emanatia guvernului si prezenta lege? Mai este in acest caz nevoie de inca o H.G.? Hotarari la hotarari si deasupra alte hotarari! Asta da birocratie si chiar in spiritul autonomiei univesitere, nu?” Uimeste atata seriozitate si grija pentru dirijism!!!!!!
Articolul 10 reitereaza ce reprezinta „cunostiintele generale, cele de specialitate, competentele generale, abilitatile cognitive specifice, competentele de specialitate,s.a.m.d., dandu-li-se directionarea „pentru masterat”!
Pentru ca art. 11 sa revina la „ideea autonomiei institutiilor de invatamant superior in ceea ce priveste raspunderea pentru proiectarea, aplicarea si dezvoltarea de specializari si programe de studii corespunzatoare” la care s-au mai facut referiri in textul legii. Dar cum orice este posibil, referirea la finantarea locurilor pentru masterat subliniaza ca acestea nu pot depasi 50% din totalul absolventilor cu diploma de licenta.
Capitolul IV cu cele 3 articole (12,13 si 14) face referire la studiile ciclului III – docoratul, repetandu-se iar toate cele pe care le-am intalnit la „licenta” si „masterat”(cunostiinte si competente generale si de specialitate, abilitati cognitive, etc).Toate aceste reglementari ale studiilor universitare de doctorat se elaboreaza de MEC si se supun aprobarii- ghiciti cui – Guvernului. In urma cu cca 20 de ani ele erau aprobate sau avizate de „A.D.I.” Pacat ca moartea ne-a lasat fara!
Urmeaza sa fac referiri la prevederile legii privind corelarea sistemului de invatamant din Romania cu sistemele europene de invatamant. Dar asta in articolul viitor. Pana atunci va doresc lectura placuta si succese continue. Prof. U. D. Motet

.

Sa reiau!

2008-10-24T10:48:00.005+03:00

Cu parere de rau am fost nevoit sa intrerup - pentru catva timp - dezvoltarea ideilor de la care am pornit! Reiau astazi - 24.oct.08. - problematica inceputa. Multe persoane din afara invatamantului (unitati clinice, praxisuri, ONG-uri, etc.), si-au manifestat nedumerirea fata de lupta pe care trebuie sa o ducem cu cei care - profitand de lipsa de interes a forurilor competente - si detinand o pozitie vremelnica in domeniu (ma refer la d-na prof. univ. dr. Sara Nica), atenteaza cu orice ocazie la statutul pe care l-am obtinut cu aproape doua decenii in urma, dand instructiuni la spitale sa nu accepte la concursurile pentru ocuparea posturilor de kinetoterapeuti, decat absolventii sectiilor de "fiziokinetoterapie"! Interesant, NU? Cam acesta este spiritul in care se militeaza pentru creearea celor mai avantajoase conditii pentru profilaxia si tratarea-recuperarea romanilor, care au nevoie de ajutor. Este de neconceput cum din interese meschine trebuie sa sufere cei care au nevoie de specialisti bine pregatiti, care sa le fie de folos. Sufera pacientii, familiile acestora, dar si societatea in ansamblu, deoarece, multi dintre pacienti sunt persoane active, care sunt tinute departe de procesul muncii datorita problemelor de sanatate pe care le au.
Un alt aspect, asupra caruia ma voi opri, este cel care a destructurat "Invatamantul superior de kinetoterapie", prin aplicarea grosiera a prevederilor "Procesului de la Bologna (2003)", fara sa se interpreteze corect textele elaborate si fara ca aplicarea acestora sa se faca cu diferentierile care sunt stipulate (chiar si in Legea nr. 288/2004 la care voi face ample referiri - pentru a fundamenta afirmatiile mele).
Merita pusa in discutie si lipsa de reactivitate a specialistilor, dintre care multi cunosc "chinurile facerii" domeniului, care dupa cum am mai amintit (si o voi face de cate ori va fi necesar), au durat peste 40 de ani!
Iata dar ca avem patru mari probleme pe care merita sa le dezbatem, incercand in acest mod sa mai tragem un semnal care sa sensibilizeze (daca mai exista persoane ce pastreza calitati responsabile - si prin functii - fata de semenii in suferinta!), intreaga societate, cea mai in masura sa ne stea alaturi in lupta pe care o ducem pentru recastigarea drepturilor ce - real - ne-au fost "furate"!
Voi incepe cu "lovitura" nr. 1, primita din partea persoanei care a preluat functia de "sef" de la prof. univ. dr. Teleki Nicolae, prezent la toate demersurile ce au fost facute inca de la inceput si care nu si-a permis sa "loveasca" in profesia de kinetoterapeut si care in 1996-97 si-a pus semnatura pe "Recomandarea" Ministerului Sanatatii, de a se introduce in COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania), ocupatia de kinetoterapeut, de catre Ministerul Muncii.(vezi actul din anexa de la sfarsitul textului, in care se specifica in clar ca este vorba de absolventii kinetoterapeuti de la facultatile de educatie fizica si sport!). Persoana de referinta Sara Nica!
Voi lasa pentru final reactiile de nedumerire ale tuturor celor care s-au manifestat prin comentarii pe blog, prin E-Mailu-ri, sau prin texte-dialog pe messenger.
Voi continua prin analiza legii 288/2004, elaborata in urma "Procesului de la Bologna. Sa analizam impreuna fragmente din lege si cum au fost interpretate si aplicate!
In textul legii la Capitolul 1 se arata ca :... organizarea studiilor universitare se face pe trei cicluri:Studii universitare de licenta, studii universitare de masterat si studii universitare de doctorat, in continuare precizandu-se ca durata ciclurilor se stabileste de Ministerul Educatiei si Cercetarii, la propunerea Consiliului National al Rectorilor, etc., etc. Imortanta este specificatia din Art. 2 al Cap. 1, conform careia "organizarea fiecarui ciclu de studii este de competenta institutiilor de invatamant superior cu aprobarea MEC.". Acestea se fac determinate de CERINTELE PIETII MUNCII SI DE DEZVOLTAREA VIETII SOCIALE! Adica nu oricum si intr-o interpretare "ad literam" a sugestiilor procesului de la Bologna si a legilor care au fost elaborate. In Cap. 2 Din lege se face precizarea (impusa de logica - dar de unde atata logica?), la art.3, ca durata normala a studiilor universitare de licenta este de 3-4 ani, iar referirile la invatamantul TEHNIC este de 4 ani. Dar ce inseamna "Invatamant tehnic"? Kinetoterapia foloseste in continutul sau TEHNICI, PROCEDEE SI METODE (care sunt structurate numai din tehnici), care impun aplicarea lor in practica, in cadrul unor stagii, asa cum se prevede si in lege la aliniatul 7.
Si acum un aspect si mai precis, existent in lege la Art. 5, alin. 2 care specifica dreptul absolventilor studiilor universitare de licenta, de a-si exercita profesia CONFORM COMPETENTELOR SI DREPTURILOR CORESPUNZATOATRE DIPLOMEI DOBANDITE....etc.Iar la Art.6.(1) facandu-se referiri la diploma, se arata ca titularul acesteia A DOBANDIT CUNOSTIINTE SI COMPETENTE GENERALE SI DE SPECIALITATE, PRECUM SI ABILITATI COGNITIVE SPECIFICE PROFESIEI! P o f t i m? Oare nu s-a vazut si nu s-a gandit nimeni daca formularea este corecta? Nu este conforma cu realitatea! Pai daca diploma de studii universitare de licenta da competentele de mai sus (dupa 3 ani) ce fac studiile de masterat si cele de doctorat? Unde va este logica "stimati tovarasi" ramasi cu cea de acum treizeci de ani de cand invartiti hartiile si le invatati sa stea "In picioare"?
Sau asteptati sa elaborati metodologiile de aplicare ale legii (obiceiuri cam tot de atunci)!? Este momentul sa purcedem la analiza pe larg a termenilor si sintagmelor folosite, deoarece - dupa cum vom vedea - ele caracterizeaza superficialitatea celor ce au facut legea dar si a celor care au consultat-o si avizat-o.Plaja larga pe care se intinde analiza, ne determina sa va dam intalnire la urmatorul articol ce va aparea maine 25.10.a.c.

Va asteptam cu solicitarea de a va posta si opiniile pe blog. Pe maine!

D. Motet.

Isoric - Documente

2008-09-17T16:47:00.012+03:00

Corectura: 1. Primul document inserat este continuare la ultimul adresat Ministerului Sanatatii;
2.Documentele care se repeta au fost postate din greseala (Va cerem scuze). Inceputurile sunt grele si va solicitam clementa!

Istoric - Documente

2008-09-17T16:47:00.011+03:00

Istoic I.

2008-09-16T11:19:00.005+03:00

In primul rand trebuie sa fac o corectura la articolul de introducere: in loc de "doua institutii" corect este "trei institutii", iar restul este in regula.
Comentariile pe care le-am primit, ma determina sa largesc plaja referintelor la aspectele din istoric, fara a exagera cu toate amanuntele "luptei" de dupa infiintarea Invatamantului superior de kinetoterapie. Este insa necesar sa punctez cateva momente, care sa edifice cititorul si sa sensibilizeze forurile competente (daca mai exista!)

Dupa infiintare - 1992 - la un an a aparut in cadrul Universitatilor de medicina din Bucuresti si Oradea, specializarea "Fiziokinetoterapie" (termen ce nu se regasea si nu se regaseste nicaieri in lume), care s-a vrut a fi "concurenta" celor de kinetoterapie, provocand nenumarate neantelegeri chiar in randul propriilor studenti, care nu stiau ce vor fi de fapt (li se spusese ca vor fi medici de specialitate!). Amanunte se gasesc in lucrarea: "Scurt istoric al Invatamantului superior de kinetoterapie", comunicata si tiparita in doua editii (1995 si 2000) in Analele Universitatii din Oradea (Kinetoterapie), semnate de subsemnatul.
Dupa repetate interventii la ministerele abilitate (MIS si MS), pentru a se proceda la diligentele necesare (la Ministerul Muncii), in vederea intoducerii in COR (Clasificarea ocupatiilor din Romania), a ocupatiei de kinetoterapeut, aceasta nu s-a efectuat decat in anul 1997 si numai in urma interventiilor Universitatii din Bacau (prin subsemnatul), adica dupa un an dela absolvirea primei promotii (1996). Nu cred ca este necesar sa comentez mai detaliat asupra interesului si preocuparii forurilor amintite. Dumneavoastra ce parere aveti?
Dupa mai bine de un an de la data amintita, s-au facut demersurile necesare si pentru absolventii de la Fiziokinetoterapie, folosindu-se ceea ce obtinusem noi. Interesant, nu?
Au urmat nenumarate "socuri" verbale si scrise, generate de interese despre care am mai amintit, scopul fiind acela de a "minimaliza" rolul (prin pregatire) kinetoterapeutilor in comparatie cu fiziokineto. Semnificativ a ramas realitatea, ca la concursurile pentru ocupare de posturi in unitatile clinice, au avut castig de cauza absolventii kinetoterapeuti in fata celor de la fiziokinetoterapie. Rezultatul = s-au emis dispozitii ca la concursuri sa nu mai fie acceptati decat fiziokinetoterapeuti, iar kinetoterapeutii nu vor avea dreptul sa profeseze decat in sport si in ONG-uri. Ce parere aveti? Este sau nu vorba de un coflict de interese, in care cel mai "TARE" castiga?
In "contrapunct" absolventii kinetoterapeuti sunt recunoscuti si introdusi in toate formele de organizare (unitati clinice,etc) din strainatate (Anglia, Canada,Franta, Germania,Spania, SUA,etc). Este interesant, nu? Care este opinia dvs.?
Cadrele didactice din facultatile si sectiile de kinetoterapie de la noi, au fost si sunt cooptate in continuare, in organisme de profil, avand functii de raspundere (Ex.: Doina Marza, Gabriela Raveica - de la Bacau, Vasile Marcu ce la Oradea,etc). Nu sunt informatii de acest gen, despre cadrele de la fiziokineto. Este vorba de organisme cum ar fi: ENPHE (Reteaua europeana de kinetoterapie pentru invatamantul superior), ENDHE (Asociatia europeana de terapie ocupationala), WCPT (Organozatia mondiala a kinetoterapeutilor), s.a. Este laudabila aprecierea de care se bucura romanii pe plan European si Mondial, ca reprezentanti ai Kinetoterapiei din tara noastra. Va place si dvs., Nu?
De la infiintare si pana azi facultatile si sectiile de kinetoterapie au organizat si desfasurat peste 40 de actiuni stiintifice nationale si internationale, de la sesiuni de comunicari (pentru studenti si cadre didactice), la conferinte si chiar congrese , la care s-a inregistrat o perticipare numeroasa de specialisti si din strainatate (Anglia, Franta, Olanda, Suedia, Ungaria,etc), care alaturi de cei din tara noastra s-au bucurat de unanime aprecieri.
Din pacate trebuie sa facem apel la o veche zicala romaneasca "Nu poti sa ajungi fruntas la tine in in oras"! Cine lupta, pana la urma trebuie sa castige, dar este necesara perseverenta, persuasiune, fara scuze caci stim noi si ce spun francezii " ca cine se scuza, se.....".
Un sfat din experienta celor peste 53 de ani: "Fiti aspri, nu va lasati intimidati, folositi adevarul impotriva imposturii, folositi stiinta impotriva antestiintei, nu lasati sa va scape nimic, folositi-va de orice moment prielnic si de orice relatie va poate fi de folos" . Numai asa veti INVINGE!

PROF. UNIV. (La pensie) D. Motet

DE ce?

2008-09-14T10:08:00.002+03:00

De ce?
Pe buna dreptate, multi isi vor pune intrebarea in legatura cu titlul Blogului. Voi incerca sa ma explic, astfel incat sa fiu cat mai pe inteles, pornind de la cateva repere istorice, cunoscute pentru cei din generatia mea - adica celor care azi sunt persoane intre 65 si 75 de ani. Lupta pentru invatamantul superior de kinetoterapie a inceput din 1952, de catre prof. dr. Adrian N. Ionescu, care a reusit sa introduca in Institutul de Cultura Fizica, specializarea C.F.M., primii absolventi facand parte din promotia 1961 (amintesc cativa dintre acestia: Bratu Ionel, V. Georgescu, I. Constantin,), apoi cei din promotia 1963 (Dragnea Adr., Vasile Simihalean, Victor Volosin, Laurian Dobrota, s.a.). Din pacate, jocul intereselor a dus la desfiintarea acestei specializari pentru studentii romani, ramanand doar pentru cei straini (cu precadere pentru cei greci). Dar stradaniile "profesorului", caruia i s-a alaturat si subsemnatul, a continuat multi ani, pentru ca dupa 1990, conjunctura favorabila creeata de noile orientari politico-sociale, ca si deschiderea unor oameni ce detineau functii in organisme internationale (O.M.S. - medicul Cristian Havriliuc - director coordonator pentru Europa de Est), si nationale (medic Victor Babusneac - Secretar de Stat in Ministerul Sanatatii, prof. Rosu -Secretar de Stat in Ministerul Invatamantului si Stiintei, Prof. dr. Mihai Golu - Ministrul Invatamantului si Stiintei), s-a reusit introducerea specializarii KINETOTERAPIE in doua institutii de invatamant: Universitatea din Bacau, ANEFS Bucuresti si Universitatea din Oradea, prin Ordinul MIS nr. 5591/1992. Din pacate trecerea timpului, in loc sa consolideze si sa dezvolte invatamantul superior de kinetoterapie, din interese meshine de grup, s-au pus nenumarate piedici, astazi ajungandu-se in situatia in care durata studiilr, calitatea absolventilor si posibilitatile de integrare in acivitate a devenit aproape derizorie. Dragi cititori! Vi se pare normal? Cand peste tot in lume, ce s-a castigat prin lupta, continua sa inregistreze progrese, la noi - ca la nimeni! Astept opiniile voastre! Prof. D. Motet.